Dragul meu, fii bun la suflet!
Și pe lume cât vei sta
Nu folosi vorba dură.
Niciodată, tu la ură
Loc în suflet nu-i lăsa.
Domnul te va binecuvânta.
Nu lăsa să-ți încolțească
Pizma-n inimă nicicând.
Toată lumea să te știe
Credincios cu bucurie,
Iertător, tăcut și blând
Și mare dragoste având.
Nu e mai urâtă-n lume
Nicio fiară de vreun fel
Decât vipera și omul
Ce se ceartă în tot locul,
Care poartă pizma-n el
Și pe toți rănește-astfel.
Ura e veninul care
E cel mai greu de îndurat.
Face răul cel mai mare
Unde găsește intrare.
Vai de cel de ea mușcat,
Greu scap de acest păcat.
Orice vorbă de bârfire
Și orice cuvânt de ură
E-o săgeată, o rănire,
O pornire rea din fire,
Un pumn dat și-o lovitură
Cu dureri peste măsură.
O, nu te grăbi pe nimeni
Să-l lovești cu ușurință.
Nu grăbi dureri să semeni
Printre oameni pământeni.
E așa de greu în viață,
Când trăiești în suferință.
În iubire totdeauna
Fii cu sufletul curat!
Așa la cei sfinți se cade.
Ura-i viermele ce roade
Locu-n care s-a-ncuibat.
Doamne, nu ne lăsa în păcat!
Amin.
(Duminică, 31 ianuarie 2021)